PALATUL COPIILOR ORADEA

Ideea înființării unei instituții extrașcolare în orașul Oradea în care elevii să-și petreacă timpul liber, într-un mod cât mai plăcut și eficient s-a concretizat pe data de 1 iunie 1950, când s-a înființat Casa Pionierilor, de Ziua Internațională a Copilului.

Primul sediu a fost situat pe strada Șaguna nr. 14. În 1951 sediul a fost mutat pe strada Mihai Eminescu, iar în 1954 a fost mutat în localul din Parcul Petőfi. În 14 ianuarie 1971 s-a stabilit locația unității în imobilul din tsrada Muzeului nr. 2, care a devenit liber odată cu mutarea Muzeului Țării Crișurilor în Palatul Baroc.

Cladirea în care funcționează Palatul Copiilor și Elevilor a fost construită de către Uniunea de Istorie și Arheologie din Oradea și județul Bihor (Bihar Megyei és Nagyváradi Régészeti és Történelmi Egylet ) din donații publice in anul 1895 cu scopul de a găzdui Muzeul de Istorie și Arheologie din Oradea. Deschiderea oficială a avut loc la data de 27 iunie 1896. Clădirea și-a păstrat destinația inițială până în anul 1971. Din 14 ianuarie 1971 în clădire a funcționat Casa Pionierilor până în anul 1990, când denumirea s-a schimbat în Clubul Copiilor, ulterior acesta devenind Palatul Copiilor și Elevilor din Oradea.

De la început construcţia a fost concepută de arhitectul Kálmán Rimanóczy senior ca spaţiu expoziţional. Stilul eclectic, afişeaza numeroase elemente neorenascentiste. Intrarea principală cu coloane ionice duble şi timpan triunghiular are în părţile laterale ferestre mari, arcuite, despărţite între ele prin pilaştri. Pe faţadele laterale forma golurilor este asemănătoare. La interior, în partea centrală clădirea are o sală mare, acoperită cu o cupolă. Partea centrală a cupolei este mai înaltă şi are o balustradă, care deasupra intrării principale prezintă un atic arcuit. La inaugurare, clădirea avea nouă săli pentru expunere, iar în 1910 arhitectul Kálmán Rimanóczy junior a mai adăugat cinci. Din acestea trei sunt la demisol.